De la modalităţi senzoriale preferate la mindfulness
De la modalităţi senzoriale preferate la mindfulness
Meta Admin Cu mai bine de 2.500 de ani în urmă, în cartea sa „Despre suflet”, filozoful grec Aristotel categorisea simțurile în cinci clase de bază – vederea, auzul, atingerea, mirosul și gustul. Potrivit lui Aristotel, cele cinci simțuri ofereau minții informații despre calitatea lumii externe.
Fundamentale pentru creștere, învățare și comunicare, în primii ani de viață le dezvoltăm în grade diferite, ajungând să avem preferințe pentru unul sau două din cele cinci.
Preferința pentru o anumită modalitate senzorială este menționată și de William James. În lucrarea sa „Principiile psihologiei” (1890)1 , James scrie:
„Unii oameni au ‚tipul de gândire’, dacă îl putem numi așa, vizual; alții auditiv, alții motor. Majoritatea probabil îl are amestecat…
O persoană cu o puternică imaginație vizuală cu greu va înțelege cum gândesc cei care nu au această facultate. Despre unii oameni putem spune că nu au imagini vizuale deloc și, în loc să își vadă masa de la micul dejun (cu ochii minții, dacă sunt rugați să o descrie) îți vor spune că își amintesc de ea sau știu ce era pe ea. Acest „amintesc” sau „știu” sunt realizate, fără îndoială, prin intermediul imaginilor verbale: „Masa de la micul dejun este și luminoasă și mai întunecată; este mai întunecată dacă încerc să mă gândesc la un obiect de pe ea cu ochii deschiși; este clară și luminoasă dacă mă gândesc la ea cu ochii închiși. Toate obiectele sunt clare dar atunci când îmi îndrept atenția către un obiect anume acesta devine și mai clar.
Tipul auditiv pare să fie mai rar decât cel vizual. Persoanele din acest tip își imaginează ce gândesc în limbajul sunetului. Pentru a-și aminti o lecție din minte, nu văd pagina respectivă ci aud cum sună cuvintele.
Imaginile tactile sunt foarte puternice la unii oameni. Imagini tactile vii ne vin atunci când am scăpat ca prin urechile acului de o lovitură sau când vedem pe altcineva lovindu-se…
Tipul motor rămâne, probabil, cel mai interesant dintre toate și, cu siguranță, cel despre care se știe cel mai puțin. Persoanele aparținând acestui tip folosesc în memorare, raționalizare și în toate celelalte operații intelectuale reprezentări derivate din mișcare. De exemplu, își pot aminti mai bine un desen dacă i-au urmărit conturul cu degetul.”
Simțul cel mai valorizat va afecta cel mai mult modul în care acea persoană percepe și se comportă în lume. Fără să pretindem că oamenii pot fi categorisiți după o singură modalitate senzorială (sau după un singur ‚tip de gândire’), putem face afirmația că fiecare dintre noi preferă unul sau două simțuri în defavoarea altora, în general sau pentru anumite activități.
În consecință, ne putem genera stări dorite folosind conștient informațiile primite prin canalul folosit cu preponderență. Starea de prezență, de exemplu, poate fi obținută și influențată de modalitatea senzorială preferată.
Thich Nhat Hanh afirma, în cartea sa „Studiu despre iubire”: „Mindfulnessul reprezintă energia care ne permite să privim în profunzime corpul, senzațiile, percepțiile, formațiunile mintale și conștiința noastră și să vedem cu claritate care sunt nevoile reale, astfel încât să nu ne înecăm în oceanul de suferință.”
Așadar, cum obținem energia care ne permite să privim în profunzime corpul, senzațiile, percepțiile, formațiunile mintale și conștiința noastră? Un răspuns ar fi: îndreptându-ne atenția către modalitatea senzorială preferată. Cum o identificăm? Pe scurt, prin limbajul verbal și nonverbal.
Te invităm în programul ZENergie pentru a descoperi împreună elemente concrete prin care putem afla cum putem folosi modalitățile senzoriale pentru a obține „energia necesară îndeplinirii nevoilor reale”.
