Mens conscia in corpore sano – jurnal de iFIT (ziua 6)

În cadrul clinicii ANNA merg „la sală”. Am ales programul iFIT cu scopul timid de a-mi lucra mușchii leneviți în ultimii doi ani de stat cam mult în…cocon 🙂 

Când instructorul mi-a spus că voi avea solicitare musculară în 20 min cât lucrul la o sală „obișnuită” în 60 de minute, mi s-a părut o formulare ca-n poveștile cu „a crescut într-o zi cât alții într-un an” iar mintea a fost ușor neîncrezătoare. Dar mă găsesc, adesea, cu prea multe de făcut astfel că am fost interesată de rezultate într-un timp mai scurt. Doar suntem în epoca ‘fast’…

Nu am dorit să slăbesc; și nici să fac „pătrățele” deși, recunosc, nu m-ar deranja un abdomen „la modă” 

Sunt deja „cu vechime” în program, în sesiunea nr. 6. O zi cu multe lucruri nedorite care nu se „așează” în mintea mea, nu-mi dau pace. După nici 2 minute de antrenament îmi dau seama că nu reușesc să fac mișcări simple. Deși sunt o persoană cu inteligență kinestezică peste medie. În acel moment am avut o dovadă concretă a stării mele de agitație interioară și lipsei de atenție la activitatea desfășurată. 

Căci nu erau doar evenimentele zilei respective care mi se învârteau în cap. Eram obosită, nedormită, ușor descurajată după o săptămână grea. Inițial, antrenorul a avut tendința să mă menajeze. Aș fi putut să profit de acest lucru. Dar intenția cu care intrasem în program avea legătură cu valori importante: energie, sănătate, bună-stare. Astfel că, reamintindu-mi-le, fac primul pas care știu că funcționează: schimb playlist-ul! 

Practic starea ZEN de multă vreme, o pot aduce în mine când am nevoie de ea. Folosesc diverse căi și artificii – de data asta a fost muzica și mișcarea.

Câteva măsuri din melodia și ritmul familiare mi-au schimbat starea. Suficient cât să deschid spațiul ZEN în minte, care să mă ajute să găsesc starea ZEN în corp; și apoi să le unesc. Nu-mi doream să fiu extrem de activă, ci doar să mă pot concentra. Mintea ajută la dezvoltare musculară sau la echilibru, dacă știi să o pui la treabă, să o direcționezi! 

Am ieșit ZENină și ZENergizată din clădire deși intrasem cu o stare foarte diferită. Zgomotul claxoanelor și al sirenelor de salvare nu se lovea de mine, ci trecea ca prin mine. Nu-mi plăcea dar nu-i dădeam voie să mă deranjeze în și prin mintea mea. Conștientă și prezentă, corpul îmi permitea să fac alegerea de a nu reacționa la stimuli supărători ci de a răspunde. 

ZENinătate este, pentru mine, walk the talk. Chiar și printre claxoane fără număr.   

P.S. Să mai spun și că am plecat încălțată cu pantofii sport de sală?  Un „act ratat” care indică dorința puternică de a lua cu mine ceva de acolo, din sală. 

P.S.2 Sesiunea nr. 7 a fost un alt început – a fost o conștientizare mai bună a posibilităților musculare și a posturii. O nouă atitudine când încep să lucrez, având ca fundație și mulțumirea că nu am renunțat la sesiunea 6, și spațiul meu ZEN îmbogățit tot atunci. Sesiunea 6 rămâne „ancorată” în mine și o voi întări cu experiențe similare. Pentru mine a fost întâi liniște în cap și în corp și apoi concentrare pe echilibru și dezvoltare musculară. Plecând din spațiul ZEN personal.

Pentru tine cum este?